Un cantec despre dezbracat … de masti, de suflet, de angoase

Asaf Avidan scrie si compune pentru suferinzi sau cel putin asa imi pare mie, si cum gusturile muzicale reprezinta ceva pur subiectiv, fiecare e liber sa interpreteze cum doreste.

Nu aiurea am ales titlul pentru aceasta postare – imi pare ca omul vorbeste in acest cantec despre dezbracaciuni de tot felul: de “purificarea” prin care ar trebui sa trecem toti la un moment dat, de aruncatul mastilor ce ne tin la distanta de cei din jur sau care dau impresia ca nu exista vreo distanta, de toate pieile alea moarte pe care ar fi frumos sa le inlaturam de pe noi, dar si de curajul de a purta cu asumare imperfectiunile, hibele, temerile si grijile inerente pe care le avem cu totii. Si da, cred ca tot ce am trimis in propriul recycle bin, proiectiile abandonate, sentimentele pe care le-am pus bine in sertarase inca ne dau tarcoale din cand in cand si exercita o atractie periculoasa asupra noastra.

I am dressed to kill
In my old skin
In my old skin
Save me from the same
Primordial sin
That’s deep within